Fotografi culinari nu sunt foarte mulţi în România. Victor Arsene este unul dintre cei buni aşa că un interviu merge oricând. Mai mult, în curând pe foodtrend.ro o să publicăm şi un fotoreportaj sub semnătura lui.
Câte culori ai vrea să vezi într-o farfurie pentru a tinde spre o fotografie perfectă?
Foarte grea întrebarea, fiindcă am întâlnit farfurii destul de frumos aranjate cu puține culori dar și farfurii foarte frumoase cu cât mai multe culori. În general, sincer să fiu, cred că verdele este cel mai frumos și dă viață oricărui plating posibil. Desigur și roșu e foarte frumos, dar sincer să fiu, depinde foarte mult de plating în general.
Spre norocul meu am început și am avut ambiția de a-mi cumpăra câteva „scule” că să mă exprim așa, o pensetă, o pensulă cu care să pun ulei dacă este nevoie, o pompa de aer ca să îndepărtez firimiturile dacă este nevoie și pot continua… adică ușor, ușor vreau să mă îndrept și spre food styling, fiindcă acesta mi-aș dori să fie următorul meu nivel de evoluție. Dar, ca în fotografie dacă nu este ce trebuie din prima, se improvizează pe moment si cu siguranță iese ceea ce trebuie, încât să bucur ochiul omului și să își dorească să mănânce din produsul fotografiat.
“Sunt impresionat vizual de ce pot vedea la gastronomia moleculară”
Din toate preparatele pe care le-ai fotografiat/ gustat, care te-a impresionat cel mai mult?
Mă pui în dificultate cu întrebările astea sincer sunt prea multe dar o să încerc să îmi aduc aminte.Acum doi ani am fotografiat pentru o carte care a aparut și în Romania, se numește La Cuisine Autour des Balkans, les Melleurs Recettes d’Entrees, iar cu ocazia colaborarii la aceasta carte am avut onoarea de a fotografia chefi destul de mari precum Henrik Sebok, Alfonso Salvaggio, Bernd Kirsch, Samuel Letorriellec, Daniel Stoenescu, Martin White, Eugen Grosu și lista poate continua cu siguranță.
Aici am gustat farfurii de la gastronomie moleculară până la cea tradițională. Sincer să fiu sunt impresionat vizual de ce pot vedea la gastronomia moleculară și gustul cum este transpuns în această gastronomie este senzațional.
Pot sa zic ca am fotografiat chiar și pentru o școala de patiserie din Franta, Stephane Glacier Patisseries et Gourmandises l’ecole, aici am ajuns cu recomandarea lui Thomas Royer dar totodată și cu ajutorul domnișoarei Adina Ioana Vasiliu, care m-a și luat sa fotografiez pentru cartea menționată mai sus.
În concluzie sunt foarte multe tipuri de food pe care le-am testat și fotografiat, dar sincer să fiu aș rămâne la gastronomia moleculara cel mai mult fiindcă eu unul rămân de fiecare dată faşcinat cum sunt așezate și transformate toate elementele în diferite forme cât și aranjate într-un mod mai puțin convențional.
“Lumina face totul într-o fotografie culinară”
La prima noastră întâlnire, mă întrebai de ce cu tine şi nu cu alţii. Te întreb despre alţii, ce fotografi îţi plac, pe care ni-i recomanzi?
Sincer să fiu nici nu cred că știu foarte multi fotografi și pe cei pe care îi știu sunt prietenii mei care totodata m-au și inspirat și de unde am și învățat meserie și m-au ajutat cu sfaturi. Cu siguranță dacă aș caută pe internet sunt fotografi și de food la noi cât și food stylisti. Aici la partea cu food stylingul sunt puțin revoltat fiindcă am cam căutat… dar ca food stylist cam trebuie să știi și gastronomie… în concluzie e un chef care știe să aranjeze mâncarea altfel decât un bucatar normal. Sincer, mereu am fost pe pace, ca să mă exprim așa și mi-am văzut de treaba mea, nu m-a interesat niciodată ce se întâmplă în stânga sau dreapta, cel puțin pe meleagurile noastre. Pentru că nu îmi doresc să mă îmbogățesc din așa ceva sau să apar la televizor sau dacă s-ar întampla asta, nu m-ar deranja, fiindcă aș ști că e din munca mea și din meritul meu. Prefer să îmi văd de ale mele liniștit și să nu mă bat cu pumnii în piept, uite ce am făcut cum o fac alții de la noi, cred că și de aceea știu prea puțini fotografi de la noi. Acum toată lumea are acces la un DSLR și poți să îți pui la sfârșitul numelui photography și gata, peste noapte esti fotograf, dar nu prea stă așa treaba. Totuși pot să zic că știu un fotograf de food destul de bun, pe care îl tot urmăresc de ceva timp, acesta fiind David Loftus. El este fotograful bine cunoscutului în lumea culinară și nu numai, Jamie Oliver. Îmi place foarte mult ce face David și l-am văzut în niște înregistrări și filmulețe și nu este așa pretențios precum ar trebui să pară. Chiar scoate chestii senzaționale din lucruri foarte simple, ceea ce îmi place totodată și mie, imi place foarte mult să provoc poftă persoanelor când privesc fotografiile făcute de mine, asta sincer cred că mă face cel mai fericit: când văd că lumea apreciează foarte mult ce fac și mai ales că li se face foame.
Lucrezi pe rupte cu băieţii de la StarChefs,povesteşte-ne!
DA! Il cunosc pe Laurențiu Mâță Tănase de când lucra la SOFA RESTAURANT, acolo am și avut ocazia de a colabora cu el cât și cu locația în sine. Pe urmă știu că a fost plecat o perioada dar s-a reîntors cu forțe proaspete după cum se vede și pe pagina de facebook de la STAR CHEFS. Da! Mi-a oferit oportuniatea de a fotografia pentru oameni pe care îi admir și totodată îi și respect cum ar fi Nico Lontras, Johnny Sușală, Iosif Ștefa
nescu și Cătălin Petrescu. Sunt 4 caractere diferite și au un stil aparte și fiecare își face treaba senzațional. Încă de la prima ședinta foto cu Nico Lontras și Johnny Șușală, când mi-au făcut niște platinguri senzaționale, până la a doua ședință foto cu Iosif Ștefănescu unde a îmbinat gastronomia clasică într-un plating modern, până la bucătăria japoneză alături de Cătălin Petrescu unde sushi-ul a luat cu totul o altă formă. Cu siguranță îi mulțumesc lui Laurențiu că îmi oferă oportunitatea de a colabora cu el cât și cu acești chefi minunați, și aștept cu nerabdare noi provocări
Câteva sfaturi practice pentru cei care fac poze cu telefonul sau cu un poket la mâncare.
Lumina! Lumina în general face totul într-o fotografie culinară. Cea naturala este cea mai bună cu siguranță. Așa că vă sugerez să vă jucați cu farfuriile afară, pe terasă, pe balcon, într-un parc sau unde aveți posibilitatea de a profita de lumina exterioară. Oricum cu tehnologia din ziua de azi poți face fotografii senzationale atât cu un smartphone cât și cu un poket camera. Nu contează cu ce faci până la urmă dacă ai puțină imaginație și le vezi altfel decât ceilalți cu siguranță poți să scoți ceva super, că nah acum avem toata tehnologia într-un singur telefon. Eu unul nu am aparatură de milioane de euro cum au mulți, dar cu siguranță mă pot mândri că mă pot ridica la nivelul celor care au aparatura de genul acela și pot face fotografii exact ca ei… desigur mă refer la domeniul gastro.
“Pe 11 noiembrie vreau să fac o ALTFEL de expoziție foto”
Victor, zi-mi te rog cum ai ajuns la fotografia culinară?
Istoria este destul de lungă, dar am să încerc să o fac cât mai scurtă. De ce spun asta? Fiindcă eu la bază sunt editor și grafician video. Dar înainte de toate astea, de mic eram pasionat de detalii și de lucruri atent lucrate, cum sunt făcute acestea și mereu căutam un răspuns. Când mi-am cumpărat primul aparat digital, fiindcă nu puteam să mă aproprii foarte mult să văd detaliile, am improvizat cu o lupă să văd cât mai aproape. Cum am ajuns să fac fotografie culinară? Păi după mai multe joburi am ajuns să fiu editor video la BravaTV, care a încercat să fie o televiziune culinară gen PAPRIKA, numai că era versiunea româneasca și mult mai ok. Persoana care deținea aceasta televiziune are totodata și firma mamă BILANCIA, care deține mai multe ramuri printre care și revista Horeca România. Dupa o perioadă nu prea senzațională cu televiziunea, proiectul s-a închis, iar eu am fost transferat la revistă, fiindcă eram creativ și mai știam și alte lucruri (cum ar fi grafică pentru revistă) și am început să lucrez la coperțile revistei sau îl mai ajutam pe Ovidiu (art-ul revistei), cu diverse lucruri. Eu pe lângă faptul că munceam de la 8:30 – 17:30, mai lucram și cu fosti colegi din Brava TV pentru diverse proiecte, cum ar fi unul cu Mega Image, care a fost senzațional ca sa zic asa, multă muncă, dar foarte impresionat și din câte îmi aduc eu aminte, acolo am pus mâna pe un DSLR și am fotografiat produsele și am rămas pur și simplu uimit de ce puteam să scot din farfuria respectivă și că mă puteam juca liniștit cu ea. Prietenii cu care am lucrat atunci, cât și la alte proiecte, au fost Mirela Secan, Teo Tobă, Florin Tudorache si Mihai Bezdedeanu. Reîntorcându-mă la poveste, la pariul unuia dintre prietenii cu care lucrasem la proiectul cu Mega Image, mi-am cumpărat un DSLR cu ajutorul unui prieten destul de bun, Mihnea, care m-a ajutat pe parcurs cu diverse sfaturi legate de foto cât și de viață, cât și cu proiecte. Începând să fotografiez în stânga și dreapta ca orice copil fericit când își cumpără un DSLR, mai veneam și cu el pe la birou și am început să pozez diverse farfurii care erau pe la prezentările care se făceau prin sălile de curs, dar cu siguranță vroiam mai mult. La momentul respectiv redactorul șef care era la revista Horeca România a început să mă ia pe la evenimente și ușor, ușor am început să îmi fac mâna. Cum sunt eu sociabil, mi-am lăsat loc de buna ziua în stânga și dreapta. Tot mergând pe la diferiți Chefi și pozând plating-urile lor pentru revistă, am început să observ tot felul de detalii și am încercat să exploatez aceastî parte a fotografiei la noi, fiindcă înainte toata lumea vroia fotografie de sus cu produsul respectiv și pe fundal alb, eu în 2010 încercam să le arăt că nu stă chiar așa treaba și că există și niște detalii… dar nimeni nu înțelegea toți mă credeau nebun, mă rog am continuat să îmi fac treaba, studiind tehnici de fotografiere din afară a farfuriilor cât și a detaliilor.
Ah da, că mereu sunt întrebat… nu am făcut niciodată o școala de profil… am învățat singur cum să fotografiez, documentându-mă. Am făcut facultatea de Energetică, deci nici una nu se pupă cu alta. Cu ajutorul celor de la Horeca Romania cât și editorului șef din perioada aceea, am avut oportunitatea să călătoresc și să fotografiez prin afară, unde am văzut cu adevărat cu ce se mănâncă fotografia culinară. După plecarea de la Horeca România a fost o perioadă destul de grea, dar m-am ridicat ușorși pe forțele mele și sunt mândru de asta și desigur și cu ajutorul multor oameni printre care și Cezar Ioan și Valentin Ceafalau de la Vinul.ro, unde totodată sunt și colaborator, dar și Silviei Graham cu ajutorul căreia am început să fotografiez pentru SCAE, dar și pentru revista Coffee Break Magazin, dar cu siguranță sunt multe persoane dragi mie de care aș vrea să menționez, dar îmi este frică să nu omit pe cineva așa că mă rezum printr-un simplu dar din inimă MULȚUMESC; în societate dacă nu ești om, ești alungat, și cum sunt crescut cu bun simțși îmi place să las loc de bună ziua, am avut de câștigat mereu pe tema aceasta. Acum e ok, mă pot lăuda cu un portofoliu destul de stufos (din domeniul gastro, al vinului cât și al cafelei) și cu siguranță anul acesta pe 11 noiembrie vreau să fac o ALTFEL de expoziție foto bazată pe food și nu numai, dar nu vă zic mai multe fiindcă aștept să îmi spuneți părerea voastră dupa ce o vedeți.
preluare de pe : foodtrend.ro
